Rainer Barzel a fost cel mai tânăr şef de partid şi totodată şef al fracţiunii parlamentare a Partidului creştin democrat.

Aflat în plină ascensiune, Barzel încearcă demiterea cancelarului Willy Brand printr-un vot de neîncredere şi înlocuirea acestuia prin persoana sa.

Potrivit unui calcul aritmetic nu exista nicio îndoială asupra succesului moţiunii de cenzură, întrucât mai mulţi deputaţi ai Partidului social democrat îşi dăduseră demisia din partid pentru a se înscrie în Uniunea creştin democrată.

Schimbarea frontului intervenită din partea unor social democraţi a fost determinată de aşa numita Ostpolitik adoptată de Willy Brand, care efectuase o vizită în Varşovia, a îngenunchiat la monumentul aflat la Auschwitz şi a făcut o declaraţie de renunţare la orice fel de pretenţii în legătură cu imensele teritorii pierdute, care anterior fuseseră stăpânite de Germania timp de mai bine de 1000 de ani.

Moţiunea de neîncredere a fost un eşec pentru Barzel căruia i-au lipsit două voturi.

După cum s-a putut stabili mai târziu, agenţi ai securităţii din RDG au mituit mai mulţi deputaţi pentru a vota împotriva propriului lor partid, numai unul dintre aceştia, Julius Steiner primind 50.000 de DM, o sumă imensă în acel timp.

Din acest moment începe pentru Barzel nu numai prăbuşirea sa pe plan politic, dar şi un şir de evenimente nefericite care i-au marcat viaţa mai mult decât oricărui alt politician.

Alegerile parlamentare din noiembrie 1972 sunt pierdute de Barzel, ceea ce determină la scurt timp demisia sa din funcţia de preşedinte al partidului, funcţie care este preluată de Helmut Kohl. Acesta din urmă nu se înţelegea cu cel dintâi şi a reuşit să-l înlăture din orice funcţie importantă din partid.

Cu prima soţie, Kriemhild, Barzel a avut o fiica, Claudia care s-a sinucis în anul 1977. Trei ani mai târziu se stingea din viaţă şi Kriemhild care suferea de leucemie.

În anul 1982 o dată cu venirea la putere a cancelarului Helmut Kohl, Barzel este cooptat în cabinet în calitate de ministru pentru problemele întregii Germanii. Kohl îl trata în public pe Barzel cu deosebită consideraţie, procedând chiar la modificarea ordinii aşezării miniştrilor în sala de consiliu, în sensul de a-l aduce pe Barzel direct în apropierea lui.

La scurt timp a apărut în presă, o ştire potrivit căreia Barzel ar fi primit de la unele cercuri industriale mari sume de bani cu titlu de onorariu, pentru servicii avocaţiale pe care însă nu le-ar fi efectuat.

A trebuit să demisioneze şi în acest fel s-a încheiat cariera lui politică. S-a zvonit că însuşi cancelarul Kohl a fost cel care a furnizat presei dezvăluirile făcute în privinţa lui Barzel.

Cea de a doua soţie, Henselder-Barzel a decedat în anul 1995 în urma unui accident de circulaţie.

Barzel a murit la 26 august 2006 după o lungă şi grea suferinţă, care l-a făcut ca în ultimul timp să fie dependent de scaunul cu rotile.

În momentul de faţă nimeni nu îşi mai aminteşte de Barzel, aşa cum se întâmplă în istorie, care are loc numai pentru învingători şi în care cei învinşi sunt daţi uitării.