Stimate domnule Botorog,

Încep prin a vă felicita cu ocazia zilei naţionale, fără intenţia de a crea o asemănare cu felicitările obişnuite pe vremea CC-UTC şi a Federaţiei Mondiale a Tineretului Democrat.

În acele vremuri, tovarăşii îşi urau noi succese în muncă, care însă se lăsau aşteptate, ca şi inexistentele succese dinaintea felicitărilor false, menite doar să uniformizeze pe activişti şi să le reamintească ierahia de partid, după urma cărora puteau, fără merite, să trăiască bine.

Încerc să răspund interesului arătat atât de mediile din ţară, cât şi celor de aici şi relatez cu privire la responsabilitatea acelora care cu bună ştiinţă, au împiedicat votul românilor în alegerile prezidenţiale din luna noiembrie a acestui an.

Am citit cu interes declaraţia dată de dvs. ziarului local, în care susţineţi cu abilitate că vina nu ar aparţine diplomaţilor de aici, ci factorilor de decizie din ţară. Este explicaţia pe care o servesc toţi cei aflaţi în serviciul diplomatic, explicaţie pe care cei mai mulţi o găsesc neconvingătoare.

În ultimii 25 de ani nu a existat niciun singur caz în care cineva să-şi asume responsabilitatea pentru faptele odioase săvârşite în trecut sau pentru abuzurile şi incompetenţa de care au dat dovadă, după aşa zisa revoluţie.

Toţi foşti şi actuali securişti, şi activişti de partid se declară patrioţi, nu pierd nicio ocazie de a se lăsa văzuţi făcându-şi semnul crucii şi pângăresc imnul naţional, pentru a cărui intonare oamenii erau torturaţi, trimişi în puşcării, dintre care foarte mulţi nu s-au mai întors.

-Ce credeţi despre declaraţia preşedintelui ales, care a cerut imperativ, rechemarea tuturor diplomaţilor care nu şi-au îndeplinit datoria? Credeţi că dl. Johannis a fost greşit informat?

-Care sunt după părerea dvs. persoanele responsabile de împiedicarea votului românilor şi înjosirea acestora?

-La consulatul din Bonn, au existat acţiuni privind servirea de ceai sau oferirea de sandwich-uri acelora care au fost nevoiţi să aştepte uneori opt ore în ploaie şi frig?

-Personal aţi încercat să staţi de vorbă cu cei care aşteptau la coadă, pentru a le explica situaţia sau a le asculta dorinţele?

-V-aţi preocupat de persoanele cu handicap, de cei bătrâni sau bolnavi, pentru ca măcar aceştia să fie în parte scutiţi de suferinţele şi umilinţele pe care fără vina lor au fost nevoiţi să le îndure?

-Cine a dispus chemarea poliţiei şi cum s-a soluţionat cererea poliţiei privind plata cheltuielilor ocazionate de aceasta?

V-aş fi recunoscător dacă v-aţi acorda timp să-mi răspundeţi la aceste întrebări, pentru a avea punctul dvs. de vedere înainte ca materialul pe care îl pregătesc să-l dau mai departe.

Vă mai informez că lucrez la un alt material amplu privind diplomaţii acreditaţi după 1990, în special de cei acreditaţi în Germania.

Începutul acestei lucrări se află pe blogul meu, http://laurentiustoian.wordpress.com/, fiind convins că mi-aţi putea fi de mare ajutor pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea lui:

-Aveţi cunoştinţă de acte de corupţie, constând în primirea pe sub fereastra ghişeului a unei bacnote de 50 de euro, dar şi de sume cu mult mai mari achitate pentru adeverinţe false, cum ar fi cele privind presupusa renunţare la cetăţenia română?

-Cunoaşteţi că aceste acţiuni aveau loc adeseori în mod organizat, cum ar fi cazul ţiganului care se dădea drept florar şi care venea cu liste întregi de persoane, pentru care obţinea adeverinţe false, contra unor sume care ajungeau până la 1.000 de euro bucata? După izbucnirea scandalului, „florăria“ a fost închisă, dispărând între altele şi florile care împânziseră ambasada.

-Cunoaşteţi că diplomaţi români, prin eliberarea continuă de paşapoarte albe, au înlesnit recrutarea damelor de consumaţie din două cluburi de noapte conduse de posesoarea unui Jaguar, proxeneta Rodica Jinga, care era primită cu onor la ambasadă, iar la rândul ei acorda recompense cu generozitate, aşa cum a declarat în cadrul unei ample emisiuni la SWR?

-Cunoaşteţi că în acelaşi mod s-a procedat şi s-a înlesnit acordarea unui statut aşa zis legal, armatelor de copii trimişi la furat care invadaseră Germania, lucru declarat public de Procurorul General din Köln şi redat într-un film realizat de ZDF în care se face referire expresă la implicarea personalului ambasadei?

-Cunoaşteţi că o anumită doamnă avea relaţii cu un ţigan, cu care îşi petrecea sfârşitul de săptămână într-un hotel din Frankfurt, de unde venea cu un teanc de dosare pe care „le rezolva“?

-Cunoaşteţi că la simpla vedere a anumitor ţigani, persoana de la ghişeu întrerupea munca, pentru a asculta în salon dorinţele aceluia care venea „cu daru“, aşa cum se exprimau ei?

– Aveţi cunoştinţă de acte de profundă imoralitate, cum ar fi găzduirea unui cetăţean străin de către o domnişoară diplomat, care îşi făcea apariţia cu burta la gură, în speranţa deşartă de a fi luată în căsătorie de cel care nu plătise nimic, pentru o distracţie care aici costă bani? Sau de o altă podoabă care venind noaptea de la un arab a declanşat sistemele de alarmă încercând să sară gardul ambasadei?

-Cunoaşteţi cazuri de diplomaţi alcoolici, care la ora 10 dimineaţa erau deja beţi? Dar de soţii de diplomaţi, învederate consumatoare de alcool?

-Cum apreciaţi compoziţia invitaţilor permanenţi la recepţiile organizate de consulat? Cunoaşteţi că cei mai mulţi dintre preferaţii consulatului, nu posedă cetăţenia română, nu au muncit niciodată, trăiesc din pomana statului german, sunt rataţi, impostori care se dau ceea ce nu sunt şi vin pentru a se îndopa, pentru ca apoi să vomeze în curtea consulatului? Unul dintre aceştia a fost cunoscutul spion ceauşist Aurel Lepadatu, nelipsitul favorit al ambasadei, în perioada în care noi eram consideraţi trădători de ţară. Era folosit pentru destabilizarea organizaţiilor de exil şi se dădea în mod mincinos, drept fost diplomat al Ambasadei de la Berlin la 23 August 1944. Confruntat cu prietenul meu Dr. Otto Reindl, ultimul supravieţuitor al personalului de la Berlin, s-a bâlbâit în mod penibil, ceea ce nu l-a împiedicat ca mai târziu să dea un interviu servil, în care a susţinut că „dacă Iliescu nu exista, acesta ar fi trebuit inventat”.

Acestea sunt numai câteva şi nu din cele mai grave din cazurile de care am cunoştinţă, care determină necesitatea de a curăţa grâul de neghină, în spiritul pe care doreşte să-l introducă noul preşedinte.

În speranţa de a găsi ecou în persoana dvs.,

Cu stimă

Laurenţiu Stoian