La data de 01.12.2014 la postul de televiziune Digi 24 s-a adus un omagiu acestui general ale cărui merite în cele două războaie mondiale nu sunt de contestat.

Din păcate, ajuns în închisoare, acesta a avut o comportare nedemnă în încercarea sa reuşită de a supravieţui cu orice preţ.

Mi s-a povestit cum sus numitul făcea jocul gardienilor sadici, jucând sârba la comandă pentru un chiştoc de ţigară. Am citit şi relatarea unui supravieţuitor de la canalul Dunăre-Marea Neagră, care descrie normele de muncă supraomeneşti impuse deţinuţilor politici, care în caz de neîndeplinire erau bătuţi cu bestialitate şi primeau mult mai puţină mâncare.

Generalul Mociulschi nu numai că îndeplinea cu sârguinţă sarcinile primite, dar căuta chiar să le depăşească, primind pentru aceasta o recompensă. Datorită staturii sale ieşite din comun, dispunea de o forţă superioară celorlalţi. La roaba cu care căra pământ acesta îşi înodase curele, astfel încât să poată transporta o cantitate mai mare.

Datorită acestui fapt normele de muncă a celorlaţi deţinuţi politici au fost majorate, iar viaţa lor a fost în mod sensibil îngreunată.

În aceeaşi emisiune îşi face apariţia un nepot al generalului, în care, de înţeles, acesta face şi el elogiul ascendentului său.

Consider independent de cele arătate mai sus că este cazul ca descendenţii anumitor personalităţi reale sau presupuse, să dea dovadă de mai multă modestie şi reţinere.

Amintesc versurile lui Grigore Alexandrescu:

“Gloria strămoşească pe strămoşi cinsteşte

Deşi mulţi au zis-o, eu tot o mai zic

În zadar nepotul cu ea se făleşte

Când e cum se întâmplă, un om de nimic”.