Autor: Laurențiu Stoian

Facebook-ul a devenit un fenomen care face parte aproape din viața fiecărui om.

În afară de lucrurile pozitive pe care le aduce noul instrument de comunicare, acesta este însoțit din păcate și de elemente negative, unele dintre ele chiar periculoase, iar altele de-a dreptul respingătoare.

Comunicarea personală dintre oameni nu poate fi înlocuită de comunicarea prin intermediul mijloacelor de socializare.

O mare parte din participanți își ascund adevărata față, își falsifică identitatea și încearcă să inducă în eroare pe cei naivi care accesează pagina lor.

Personal nu cunosc o relație serioasă izvorâtă dintr-o cunoștință făcută pe o rețea de socializare. Nu este în intenția mea să analizez pericolele la care se expun multe persoane care de multe ori din disperare recurg la acest mod de a-și face relații.

Intenția mea este de a scoate în evidență lipsa de decență și a bunului gust a unora din cei care se expun pe rețelele de socializare și care în mare parte nu sunt oameni simpli, ci persoane cu pretenții care au absolvit o facultate, chiar dacă aceasta a fost obținută în bună parte datorită prestațiilor de ordin financiar, făcute la universități particulare cu renume îndoielnic.

Expunerea de fotografii ar trebui făcută cu reținere și în mod decent.

Fotografia este un lucru care de cele mai multe ori privește intimitatea unei persoane și ca atare nu este de conceput ca orice fel de fotografie să fie expusă pentru a putea fi văzută de persoane total necunoscute.

În special când este vorba de o femeie, aceasta trebuie să fie conștientă de calitățile pe care le posedă și în special de cele care îi lipsesc cu desăvârșire.

Am în față fotografia unei „domnișoare” care nu a fost frumoasă niciodată, dar care a depășit o jumătate de secol. Această persoană se încăpățânează să pozeze în tânără seminaristă îmbrăcată neglijent cu o rochie subțire care îi dezvăluie în mod generos exact ceea ce ar avea toate motivele să ascundă.

Au existat întotdeauna parveniți, care mergeau la teatru pentru a-si etala bijuteriile.

De această boală s-au contaminat în perioada comunistă gestionarii, care își obțineau veniturile din furt.

Am avut un coleg de facultate de a cărui abordare aveam groază, fiindcă îmi ținea lungi conferințe despre gulerele de la cămăși, pixurile cu ascuțitoare și alte asemenea subiecte, care constituiau pentru el unica preocupare. Arăta foarte bine, se îmbrăca îngrijit și nu lipsea la niciun concert de la Ateneu, deși nu avea ureche muzicală, iar concertul ar fi trebuit în mod normal să fie pentru el un chin. Uneori îl vedeam urmărind concertul după partituri. L-am surprins odată la Eroica, urmărind concertul după Patetica.

Tot la Ateneu am întâlnit odată o clientă, croitoreasă în vogă, care după cum mi-a mărturisit venise să vadă ce noi modele de rochii poartă femeile.

În România este ceva obișnuit ca femeile indiferent de vârstă să arate ceea ce normal ar fi să nu arate.

Cele mai multe așa zise vedete de televiziune, cu toate că adeseori sunt neînzestrate de natură și și-au dobândit poziția datorită compromisurilor făcute, se prezintă pe ecran aproape dezbrăcate, fără a mai face referire la vocabularul mahalagesc la care recurg pentru a ieși în evidență.

În Germania există moderatoare, jurnaliste și politiciene care au un fizic cât se poate de atractiv. Niciuna dintre ele nu se remarcă decât printr-o ținută sobră, niciodată nu se prezintă pe ecran cu brațele dezgolite, iar decolteul este simulat printr-o bluză care îmbrăcată peste rochie sau prin însuși modelul rochiei. Aceasta nu diminuează câtuși de puțin succesul pe care îl au ca femei, ci dimpotrivă. Bărbaților le plac femeile despre care pot să-și imagineze ceva și nu acelea care își dezvăluie unei întregi populații tot ceea ce posedă. Există desigur si femei care apar dezbrăcate, dar acestea la emisiuni de varieteu.

Înainte se spunea că numai țigăncile își arată părțile intime ale trupului. Era și o vorbă potrivit căreia bogatul își arată banii, iar prostul își arată altceva. Se pare că numărul proștilor s-a înmulțit considerabil.

Îmi amintesc de o emisiune în care cu mulți ani în urmă au apărut două femei într-adevăr atractive, dacă nu chiar frumoase: Daciana Sârbu și Olguța Vasilescu. Niciuna din ele nu a apărut vreodată într-o ținută indecentă sau care să lase loc la critici. Amândouă s-au plâns de avansurile lipsite de bun simț care le-au fost făcute de mulți bărbați. Au explicat că au un sentiment neplăcut atunci când în loc să fie luate în serios potrivit misiunii pe care și-au asumat-o, sunt privite numai ca femei, ignorându-se celelalte calități pe care le au ca om.

Recent am văzut pe facebook expunerea unei doctorițe și aceasta bătrâioară și în căutare disperată de bărbați. Între alte inepții se scuza că de ziua ei nu a putut să-și invite ca în trecut prietenii, întrucât chipurile a trebuit să facă de gardă și în acest fel să fie folositoare pacienților. Mai mult decât atât folosește formula „am sărbătorit ziua mea prin muncă”. Această formulă era utilizată în comunism atunci când eram obligați să muncim duminica sau în zilele de sărbătoare, în special în zilele de Crăciun sau de Paști.

Consider formula „am sărbătorit ziua mea prin muncă” o alegere cu totul nefericită și nepotrivită. Pot fi împiedicat să îmi sărbătoresc o aniversare, dar obligația mea de a mă afla la locul de muncă nu poate fi considerată în niciun caz ca o sărbătorire.

În afară de aceasta situația relatată nu corespunde cătuși de puțin realității: nu există nici un caz în care un cadru medical, fie și o infirmieră sau femeie de serviciu să fie obligată să facă gărzi în ziua în care aceasta își sărbătorește aniversarea. Acest lucru nu există în niciun caz în Germania și după câte cunosc nici în România. Ca atare amarata recurge la o mistificare în scopul de a induce în eroare pe cei care sunt dispuși să înghită astfel de basme. Se atrage atenția asupra statutului ei de medic, carte de vizită pe care o împinge în față în speranța că în acest fel își va majora șansele. Cred că aceste șanse ar fi fost cu mult mai mari dacă nu ar fi recurs la astfel de tertipuri și ar fi jucat cu cărțile pe față, asumându-și riscul de a nu fi acceptată de o parte a celor care îi accesează pagina.

Experiența mi-a dovedit că pe termen lung seriozitatea se impune întotdeauna, chiar dacă prețul plătit este mare.

Cei care își pun speranțele în cunoștințele făcute pe facebook, trebuie să-și pună întrebarea care este cauza eșecurilor înregistrate până în prezent.

Trebuie să înceteze să se mai mintă pe ei înșiși și din acest moment nu vor mai trebui să mintă pe alții. Dacă sunt în căutarea unei noi vieți, trebuie să le fie clar că aceasta nu poate fi bazată pe minciună.