Înaintea lecturǎrii îi rog pe cititori sǎ asculte piesa “Melancolia” interpretatǎ de două surori încântǎtoare, Sofia si Aurica Rotaru, aparţinând unei familii de români din Ucraina. Melodia este splendidǎ în care spicuiri ca “Dorul, codrul şi izvorul” se împletesc în deplinǎ armonie poeticǎ şi muzicalǎ.
De ce vǎ prezint aceastǎ melodie? Nu cumva în spatele titlului se ascunde (şi) un dor pentru România? Cunosc acest sentiment, acest dor, aceastǎ “dulce melancolie”, de pe vremea când eram copil, auzind la mine acasǎ, la radio, muzicǎ şi vorbire în limba pe care o vorbeam doar în familie.
Şi iatǎ, mai târziu, mult mai târziu, încǎ cetǎţean român fiind, printr-o simplǎ calitate, care pânǎ atunci nu reprezenta ceva deosebit, aceea de apartenenţă la o minoritate naţională, am reuşit sǎ mǎ strǎmut împreunǎ cu familia mea în Germania. Probleme de acomodare? Absolut, da! Dar trebuie spus, nici pe departe ca acele ale unui român get-beget, fugit înainte de Revoluţie din România sau proaspǎt venit în Germania după Revoluţie.
Dupǎ douǎ luni, doar, de la sosirea mea am reuşit să găsesc un servici, asigurându-mi nesperat de repede baza de pornire în noua mea viaţǎ. Am putut astfel, de la început, sǎ fac o comparaţie între modul de viaţǎ din Germania şi cel din România, sǎ observ mai ales din punct de vedere profesional în ce constă deosebirea între cele douǎ ţǎri, dar mai ales cum se justificǎ diferenţa de salariu de atunci de 10 ori mai mică în România? Rǎspunsul m-a uimit chiar şi pe mine: în nimic! Dimpotrivǎ, am cunoscut în Germania condiţii de muncă mult mai lejere. În plus de asta, sâmbǎta era zi liberǎ.
Azi, România trǎieşte în deplinǎ libertate capitalistǎ. În sensul bun şi în sensul rău al cuvântului. România este ţara tuturor posibilitǎţilor, este ţara în care poţi câştiga bani pe cǎi cât se poate de MULTIPLE. Dovada? Mulţimea de palate şi vile împrǎştiate pe întreg teritoriul ţării, toate proprietǎţi personale, puzderie de maşini, toate cumpărate în condiţiile unei evaziuni fiscale de 60%. Este enorm!
S-a arătat că reduta corupţilor este mult mai puternică decât voinţa populaţiei spre mai bine exprimată în atâtea şi atâtea proteste şi demonstraţii, “coroborată” – paradoxal – prin indiferenţa faţă de politică a unor milioane de români! Sună cam ciudat, dar asta-i realitatea. Ce-ar fi dacă societatea civilă ar schimba strategia, organizând campanii împotriva evazioniştilor, cum ar fi de exemplu cererea la nivel naţional de bonuri de casă cu ocazia cumpărărilor de mărfuri?
Politicieni sunt doar câteva sute (printre ei – cozi de topor!), dar CLIENŢI care participă la întregul proces economic, milioane!